Constantin Macarovici

Academicianul Constantin Macarovici, membru marcant al chimiei romanesti, s-a nascut, in urma cu peste un veac, la 22 februarie 1902, in localitatea Negresti din judetul Vaslui. Dupa studii primare si liceale, a urmat cursurile Facultatii de stiinte a Universitatii „Al.I. Cuza” din Iasi, devenind licentiat in anul 1926. In perioada 1927-1938 ocupa o serie de posturi in ierarhia universitara printre care: asistent, profesor si apoi decan al Facultatii de Chimie din Cluj. A fost de asemenea si director adjunct al Institului de Chimie al Academiei.

In 1931 si-a sustinut teza de doctor in stiinte chimice la Universitatea din Cluj. De altfel, intreaga activitate didactica si stiintifica a desfasurat-o la Facultatea de Chimie a Universitatii din acest oras. Asistent in 1927, a urmat toate gradele didactice universitare, pina la cea de profesor, in 1948. In perioada 1951 – 1970 a fost director adjunct la Institutul de Chimie al Academiei Romane, Filiala Cluj-Napoca. Pe linga munca la catedra a desfasurat o intensa activitate de cercetare stiintifica.

Domeniul asupra caruia s-a aplecat indelung a fost cel al complecsilor anorganici, cercetind diferite aspecte teoretice si practice al combinatiilor complexe dintre sarurile anorganice cu diferiti liganzi organici. Un capitol insemnat al preocuparilor sale l-a format studiul oxizilor dubli. O atentie aparte a acordat valorificarii unor resurse naturale din tara noastra. Rezultatele cercetarilor sale s-au concretizat in peste 200 de lucrari, studii si comunicari, publicate in reviste de specialitate din tara si de peste hotare.

S-a aplecat, totodata, si asupra vietii si activitatii unor distinsi chimisti romani, carora le-a dedicat valoroase monografii: Nicolae Teclu (1971), Gheorghe Spacu (1979), Raluca Ripan (1982) si altii. Recunoscindu-i-se meritele didactice si stiintifice, la 2 iulie 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Romane.

A elaborat diverse manuale si carti printre care si lucrarea „Pionerii organizarii invatamantului de chimie in tara noastra”, urmarind popularizarea inaintasilor sai in domeniu.

A studiat natura, stabilitatea si solubilitatea complecsilor formati in solutii iar cercetarile sale privind reactivitatea unor ioni metalici au dus la elaborarea unor metode analitice folosite la fabricarea si controlul medicamentelor.

Constantin Macarovici este autorul unor metode analitice pentru dozarea zincului, clorului, sulfamidelor si al unor studii de sonochimie. A participat de asemenea la numeroase congrese si conferinte la universitati din strainatate unde a fost distins cu premii atat pentru activitatea didactica dar si pentru cea de cercetare.

Bibliografie selectiva:

  • „Chimie analitica cantitativa. Gravimetria”, Bucuresti, Editura Tehnica, 1956
  • „Chimie generala pentru facultati neochimice „, Bucuresti, Editura Didactica si pedagogica, 1948
  • Chimie generala. Manual pentru scoli tehnice „, Bucuresti, Editura Tehnica, 1957
  • „Importanta chimiei pentru studiul stiintelor biologice „, conferinta, Facultatea de Stiinte Naturale, Cluj, 1950
  • „Aspecte din chimia analitica moderna”, litografiat, A.S.I.T., 1957
  • „Analiza chimica cantitativa anorganica”, 1979Profesorul si omul de stiinta Constantin Macarovici a trecut in lumea umbrelor la data de 7 februarie 1984, la Cluj-Napoca.