În anul centenarului, continuăm să aducem în amintirea românilor, cum s-a făcut UNIREA.
DANIEL CIUGUREANU, arhitectul basarabean al României Mari – un martir uitat
România Mare nu a apărut de la sine. A fost rezultatul unei lupte aprige, dusă până la sacrificiu de mari personalităţi, care şi-au riscat siguranţa familiei, siguranţa personală şi, în ultimă instanţă, viaţa, pentru a realiza visul de veacuri al poporului român: UNIREA. O asemenea personalitate a fost şi Daniel Ciugureanu. Luptător pentru emanciparea românilor basarabeni, a fost unul dintre făuritorii României Mari, rolul său în unirea Basarabiei cu România fiind similar cu cel jucat de Iuliu Maniu în unirea cu Transilvania. Istoricii moldoveni de peste Prut îl consideră pe Daniel Ciugureanu unul dintre arhitecţii României Mari.
Daniel Ciugureanu (n. 9 decembrie 1885, Şirăuţi, judeţul Hotin , astăzi r. Briceni, R.M. – d. 19 mai 1950, penitenciarul Sighet). Fiu al preotului Alexandru Ciugureanu, a studiat medicina, obţinând şi doctoratul. A practicat chirurgia la spitalele din Chişinău, Hânceşti, Vornicei şi Bucureşti (după 1934, la spitalul Cantacuzino).
S-a manifestat de timpuriu în lupta pentru emanciparea naţiunii române din Basarabia. În acest sens, a înfiinţat în 1908 cercul „Deşteptarea”, cu scopul declarat de a lupta pentru dezrobirea Basarabiei şi unirea cu România. Acţiunile sale au atras atenţia autorităţilor ruse care l-au arestat în 1912 şi l-au dus în detenţie în Siberia. A reuşit totuşi să evadeze din Siberia şi să se reîntoarcă în Basarabia. În 1913, împreună cu alţi intelectuali unionişti, a editat la Chişinău publicaţia „Cuvânt moldovenesc”, care avea să devină o piesă centrală în mişcarea pentru trezirea conştiinţei naţionale a basarabenilor. Pe măsură ce Imperiul Rus se dezintegra, Ciugureanu şi-a intensificat acţiunile unioniste, organizând congrese şi activând în sprijinul Partidului Naţional Moldovenesc.
In zilele de 20-27 octombrie 1917 a avut loc la Chisinau – Congresul Soldatilor Moldoveni la care au participat aproximativ 1.000 (o mie) de delagati de la diferite unităţi militare.
Congresul a hotărât, printre altele, crearea Sfatului Ţării – organ suprem de conducere al Basarabiei. In acest scop a fost format un Birou de organizare din care a făcut parte si Daniel Ciugureanu. Datorită muncii pline de abnegatie depusă de biroul de organizare, Sfatul Tării si-a putut deschide sedinta inaugurala la 21 noiembrie 1917.
Sfatul Tării cuprindea 150 de deputati. (al 151-lea deputat a fost numit mai tarziu si a fost Constantin Stere ). Deputati de etnie română – 70%.
Daniel Ciugureanu a fost delegat in Sfatul Tării din partea Comitetului Central al Partidului National Moldovenesc ca reprezentant al Presei Nationale din Basarabia. A fost deputat in Sfatul Tarii de la 21 noiembrie 1917 pana la 6 decembrie 1917.
La 17 ianuarie 1918, Sfatul Tarii a ales ca presedinte al consiliului de ministri pe Doctorul Daniel Ciugureanu cu 32 voturi pentru, respectiv 25 voturi contra.
In aceasta perioada, fiind conducator de guvern, a respins pretentiile teritoriale ale Ucrainei care dorea sa anexeze de la inceput nordul si sudul Basarabiei, iar mai apoi si toata Basarabia. La fel, a facut tot posibilul ca sa fie oprite jafurile si violurile ostaşilor bolşevizati ruşi, care aflandu-se in retragere de pe front spre Rusia, devastau si jefuiau populatia bastinaşă din Basarabia. Pentru a opri dezmăţul si anarhia a fost nevoit sa solicite ajutor Armatei Române, care a fost chemată oficial de către Prim-ministru – Daniel Ciugureanu si Presedintele Sfatului Tarii – Ion Inculet.
La 24 ianuarie 1918 Sfatul Tarii a proclamat independenta Republicii Democratice Moldovenesti, iar Daniel Ciugureanu in calitatea sa de Prim-ministru a salutat această decizie. In aceeasi calitate a emis un act diplomatic de recunoastere a independentei Republicii Democratice Moldovenesti urmatoarelor state: Anglia, Franta, Germania, Grecia, Italia, Statele Unite ale Americii, Turcia etc. Cu toate acestea, Daniel Ciugureanu nu considera că Basarabia trebuie sa rămână independenta pentru totdeauna concepand starea de suveranitate ca moment preliminar pentru Unirea cu Romania. De cateva ori se deplaseaza la Iasi pentru a discuta cu oficialii romani chestiunile legate de Unire.
La 27 martie 1918 Sfatul Tarii in frunte cu Ion Inculet a votat pentru Unirea Basarabiei cu Romania, iar Daniel Ciugureanu in calitatea sa de Prim-ministru a salutat acest act.
La 28 martie 1918, a doua zi dupa Unire, Daniel Ciugureanu a facut parte impreună cu Pantelimon Halippa, Stefan Ciobanu si Ion Pelivan din delegatia care a dus la Iasi ACTUL UNIRII Basarabiei cu Romania. Actul Unirii a fost inmânat solemn MS Regelui Ferdinand I al României. Dupa Unire a demisionat din functia de premier al Basarabiei pentru a intra in guvernul României ca reprezentant al acesteia. Conform conditiilor Unirii, Basarabia urma sa aiba asigurati 2 reprezentanti proprii in guvernul românesc. Acesti reprezentanti au fost Ion Inculet si Daniel Ciugureanu.
In noiembrie 1919, impreuna cu Ion Pelivan, participa la Conferinta de pace de la Paris, ca reprezentanti ai Basarabiei; unde s-a pus punctul definitiv in chestiunea Unirii Basarabiei cu Romania. Tot in aceasta perioada a participat la diferite congrese la Londra si Paris, precum si in alte capitale Europene, unde explica despre unitatea nationala a romanilor si despre provenienta lor comuna ca neam.
Rolul lui Ciugureanu în Unirea Basarabiei cu România a fost crucial. Din acest motiv, ruşii l-au condamnat la moarte, însă ruperea definitivă de Rusia l-a scăpat de persecuţie. A fost ministru fără portofoliu pentru Basarabia în patru guverne între 1918 – 1919. După aceea, a fost ales parlamentar în repetate rânduri: deputat de Chişinău (1919), deputat de Cetatea Albă (1922), deputat de Lăpuşna şi vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor (1926), deputat de Hotin (1933), senator de Tighina (1934). Daniel Ciugureanu se stabilise în Bucureşti în anul 1932.
Familia Regală împreună cu elita politică românească în 1934
(În medalion Daniel Ciugureanu)
Arestat la 5/6 mai 1950, ar fi murit – potrivit lui C.C. Giurescu – la 6 mai 1950, la Turda, in timpul transportarii fostilor demnitari spre penitenciarul Sighet. In duba care-l transporta la Sighet a suferit un atac de congestie cerebrala. A fost dus la Spitalul din Turda, unde a decedat. Securitatea l-a inregistrat ca mort la 19 mai 1950, in penitenciarul Sighet.
Moartea lui Daniel Ciugureanu a survenit in circumstante necunoscute, avand in vedere faptul ca a fost unicul politician roman condamnat la moarte in contumacie in anii ‘20 de către regimul bolşevic. Ulterior, în 1950 fiind arestat impreuna cu alti fosti membri ai elitei politice din perioada interbelica. A fost ingropat in cimitirul comun al detinutilor la Sighet. Locul unde se afla cadavrul său nefiind cunoscut până in prezent. Informatiile oficiale privind decesul sau, dovedindu-se a fi un fals grosolan.
Strănepotul său, Vitalie Ciugureanu, rezident în Irlanda, încearcă astăzi să-i readucă la locul de cinste memoria. Acesta este unul dintre puţinii bărbaţi care mai poartă numele care a făcut istorie. Urmaşii eroului se plâng că nici până azi nu i-au fost descoperite osemintele din cimitirul fără morminte al fostei puşcării de la Sighetu Marmaţiei, pentru a fi depuse la monumentul funerar, pregătit de inginerul Gheorghe Ciugureanu, regretatul fiu al lui Daniel Ciugureanu, la Mănăstirea Cernica. Dovezile privind asasinarea martirului de către securitatea română comunistă, la comanda bolşevicilor sovietici, încă nu au fost scoase la lumină şi nimeni de la 1989 încoace nu a răspuns în faţa legii pentru atrocităţile comise faţă de intelectualii români. Într-un interviu acordat unei jurnaliste din Rep. Moldova, Vitalie Ciugureanu spunea, printre altele:
“Daniel Ciugureanu, a fost primul dintre cei 34 de foşti miniştri ai României Mari, care au murit în închisoarea de la Sighetu Marmaţiei, de fapt, a fost asasinat în drum spre închisoare. Când au fost nimiciţi cu atâta bestialitate şi cruzime intelectualii români, a fost umilit sufletul poporului roman! Când au fost ucişi sute de mii de patrioţi din rândurile oamenilor simpli, atunci s-a scurs sângele esenţei române! După un astfel de „seceriş” al maşinăriei comuniste, poporul nostru cu greu îşi revine. Şi acum suportăm consecinţele acelui măcel criminal. Românii au rămas fără un potenţial intelectual şi spiritual substanţial. Potenţialul actual fiind destul de redus, nu este apt să asigure dezvoltarea rapidă a RM şi României. Ducem lipsa unor oameni oneşti în toate domeniile, inclusiv în rândurile elitelor politice de pe ambele maluri ale Prutului. Dar sper şi cred într-o asanare morală a ambelor state, într-o apariţie a unei elite politice tinere, pentru care principiul naţional să prevaleze.
Cum trebuie schimbate lucrurile? Tinerii, care vor forma această elită, trebuie să înveţe să fie toleranţi, să se autoeduce în spiritul înaintaşilor noştri patrioţi, pentru care valorile şi principiile naţionale au fost mai presus decât toate! Responsabilitatea, stima, curajul, verticalitatea, onoarea, demnitatea, cinstea şi sinceritatea sper să redevină valori ale societăţii noastre, pentru că ce societate vom avea, exact aceeaşi conducere (clasă politică) vom suporta. Elita politică este oglinda societăţii şi, ca să nu ne fie ruşine să ne uităm în această oglindă, trebuie să lucrăm mult asupra noastră. Să ne reeducăm noi înşine şi atunci se va schimba şi clasa politică! Indiferenţa şi pasivitatea oamenilor este cauza principală a răului. Răul apare atunci când oamenii buni şi oneşti, chiar dacă sunt minoritari, nu întreprind nimic. Dominaţia răului este direct proporţională cu lipsa iniţiativei binelui, dacă doriţi…Viaţa dură a învăţat familia noastră ce însemnă perseverenţă când doreşti să obţii ceva. Am renăscut din propria cenuşă şi nu ne vom pierde speranţa la o viaţă mai bună”.
Bibliografie selectivă:
–http://www.scribd.com/doc/138225042/Daniel-Ciugureanu-Prim-Ministrul-Intregitor-Al-Basarabiei; http://www.scribd.com/doc/138224738/Interviul-Lui-Vitalie-Ciugureanu-Stranepotul-Lui-Daniel-Ciugureanu-Prim-ministrul-Intregitor-Al-Basarabiei;
Enciclopediaromaniei.ro;
www.adevarul.ro
Material întocmit de
Prof. Constantin Săvuţă
