Negreştii de altădată

 

 Rândurile ce urmează, pentru unii, vor redeştepta frumoase aduceri aminte şi vor trezi nostalgii. Cei mai tineri vor fi interesaţi şi, poate, vor avea curiozitatea de a descoperi imaginea târgului, în urmă cu peste un veac.

         Nu este lipsit de importanţă faptul că aici au văzut lumina zilei şi au copilărit oameni care au devenit personalităţi remarcante ale ştiinţei româneşti: fraţii Constantin şi Neculai Macarovici, Mihai David – cu toţii academicieni şi profesori universitari. În semn de recunoştinţă faţă de aceştia, Biblioteca Orăşenească poartă numele “Constantin Macarovici”,

iar Scoala Gimnazială – “Mihai David”.

        În continuare, prezentăm explicaţiile Prof. Constantin Macarovici  pentru schiţa-plan a Târgului Negreşti, la începutul veacului trecut.

Aceste explicaţii, unele laconice, altele de un real farmec al evocării unui timp revolut, însoţind schiţa vechiului târg, au fost trimise din Cluj profesorului Mircea Ciubotaru la cererea acestuia.

 

Explicaţiile Prof. C. Macarovici pentru schiţa Târgului Negreşti, la început de secol 20

(Notele  scrise cu italice aparţin subsemnatului)


 

1. Casa părinţilor mei a fost pierdută din cauza datoriilor contractate la construirea ei. Nu-mi aduc nimic aminte de atunci. Eram prea mic.  (Casa, demolată până în 1980, era situată pe str. M. Kogălniceanu, unde este acum blocul D4 ( v. foto)..

  1. Casa bunicii, Paraschiva Macarovici (născută Frimu). (Era soră cu tatăl lui I.C.Frimu din Bârzeşti, ne spune prof. Mircea Ciubotaru). De aici mi-aduc aminte de unele evenimente. În anul 1907 – Răscoala – parcă văd lume multă, ţărani, sus pe deal. Casa bunicii era peste râpă, în vale (pe partea stângă a str. 13 Septembrie). În faţa fântânii se adăpau vite şi era un noroi mare.

 

  1. Casa lui moş Petru Vasiliu, căsătorit cu sora mamei, Teodora. Moş Petru, cum îi ziceam, era factor poştal. Când încă nu se construise calea ferată Buhăeşti – Roman (1916 – tronsonul Buhăieşti – Băceşti; 1921 tronsonul Băceşti – Roman), el se ducea în fiecare zi, de dimineaţă, cu docăraşul până la gara Buhăeşti ducând şi aducând corespondenţa de la tren. Când am fost luat de sora tatii, Maria Macarovici, la Vaslui, moş Petru mă ducea şi mă aducea la începutul şi sfârşitul vacanţelor. Moş Petru şi tanti Teodora au avut şi ei mulţi copii, mai ales fete. Probabil mai este careva dintre ele în Negreşti. Nu mai ştiu.

 

  1. Primăria. (Clădirea Primăriei, de pe str. M. Kogălniceanu, a fost construită în 1895, după focul din aprilie 1894, care va distruge partea centrală a târguşorului. După 1950, în clădirea respectivă, vor funcţiona , succesiv: Primăria raionului Negreşti, Primăria oraşului Negreşti (1968), Clubul Elevilor. În prezent, cu linia arhitecturală modificată, după refacerea din 2012, adăposteşte Centrul de Tineret. Lângă fosta Primărie era un arbore declarat monument al naturii – “Teiul de la Negreşti”. Înainte de 2020 a dispărut, fără explicaţii.

 

  1. Poşta. (Clădirea cu etaj, demolată după 1980, era situată între Casa de Cultură şi Centrul de Tineret, mai spre stradă. În 1965, la etaj, funcţiona secţia raională de învăţământ. În deceniul 8 al secolului trecut, la parter funcţiona unitatea C.E.C., iar la etaj era, printre altele, arhiva primăriei. În anul 1958 poşta funcţiona în casele familiei Motaş).
  2. Şcoala primară. (Construită iniţial cu două săli de clasă, cancelarie şi casa dirigintelui sau învăţătorului, pe un teren de 4450 mp şi 41 centiari, donat de proprietarul moşiei Negreşti C.J. Stoicescu. Avariată în ultimul război, va fi refăcută şi extinsă cu alte trei săli de clasă, devenind în 1947 Şcoala Elementară de 7 ani. Aici, în anul şcolar 1958-1959, ia fiinţă prima clasă de liceu (a VIII-a). Între şcoală şi actualul bloc D 8, era locuinţa învăţătorului. În prezent, în localul fostei şcoli, funcţionează un cămin de copii, iar pe locul casei învăţătorului sau dirigintelui, s-a construit clădirea care adăposteşte Serviciul Alternativ de Protecţie de Tip Familial.
  3. Casele familiei Motaş. (În 1958, anul venirii mele în Negreşti, pe acel loc funcţiona poşta, avându-l ca diriginte pe d-l Grigoraş. În prezent este blocul D 8. Familia Motaş, originară din Oşeşti, este menţionată de N. Iorga în amintirile sale despre Negreşti – ne spune prof. M. Ciubotaru). 
  4. Farmacia. ( După 1960, în acest spaţiu, au funcţionat un magazin de textile şi confecţii şi, apoi, un aprozar. Mai târziu, clădirea a fost demolată pentru actuala construcţie a B.C.R.).
  5. Cofetăria ţinută de Cristea, de origine bulgar. El a cumpărat casa bunicii. Fata lui s-a căsătorit cu un fost coleg al meu de liceu, Alex. Hagiu. Acesta s-a stabilit în Negreşti ca avocat, locuind în casele de la nr. 13  (În 1958, în casa de la nr. 13, funcţiona  Protoieria Negreşti. Avocatul Hagiu a construit, între cele două războaie mondiale, casa din faţa bibliotecii orăşeneşti, demolată de curând.  În această  clădire a funcţionat, temporar, înainte de 1960, ,internatul de elevi şi biblioteca liceului. În anul şcolar 1959-1960, clasele de gimnaziu şi liceu se mută în clădirea nouă de pe str. Gării (Şcoala Medie Mixtă „23 August”), astăzi Şcoala Gimnazială „Mihai David”. Liceul din Negreşti are prima promoţie de absolvenţi la finele anului şcolar 1961 – 1962).

 

  1. Crâşma-birt a lui Paraschiv.
  2. Via lui Paraschiv

 

  1. Şcoala de meserii.( În fostele grajduri de la curtea boierească, construite şi refăcute în sec.18 – 19, s-a amenajat şi a funcţionat, în prima parte a sec. 20 (1896 – 1943), Şcoala de arte şi meserii. După 1960, clădirea a fost folosită de Liceul Negreşti pentru internat,  cantină şi ateliere-şcoală. A fost demolată după anul 2000  şi înlocuită cu o construcţie nouă, actuala Grădiniţă de copii „Prichindel”.

 

  1. Biserica. (Biserica de lemn, construită la începutul sec. al XIX-lea, anul 1801, cu hramul Sf. Voevozi”, era amplasată lângă actuala biserică a Parohiei nr. 1. Biserica, de zid, a fost construită între anii 1936 – 1943. Biserica veche, de lemn, există şi azi în cimitirul oraşului, unde a fost mutată şi refăcută între  anii 1957 – 1958. A fost resfinţită în ultimii ani).
  2. Cimitirul. (La începutul sec. al XX-lea, credem că era în jurul bisericuţei de lemn).
  3. Jandarmeria. De la fântână (lângă casa bunicii) am văzut cum un jandarm bătea un om, un ţăran; dădea cu picioarele cu cizme în bietul om căzut jos. Am fost foarte impresionat.
  4. Baia publică, de aburi şi vană; la urmă, celor care făcuseră baia caldă li se turna câte o găleată de apă rece în cap, un fel de „sauna”. Când se făcea baie, o dată pe săptămână, un evreu bătrân, cu un mănunchi de crenguţe de stejar, striga pe străzi, şi chema la baie (într-o zi bărbaţii, în alta femeile). Ştiu aceasta de la tata care se ducea şi el la baie.
  5. Spital. nfiinţat la 1 noiembrie 1891. Era întreţinut de către stat. În perioada 1891-1906, au fost căutaţi: în spital – 11706 bolnavi, iar la consultaţii gratuite – 134343 bolnavi. Primii medici ai spitalului Negreşti au fost: Constantin Bădescu, Dr. Ţonciu, Em. Florescu şi Gh. Galin.   v. Aurel Ghinea – p. 52).
  6. Judecătorie. (A funcţionat în timpul raionului- 1950 – 1968. După 1970, aici a funcţionat secţia de pediatrie a spitalului. Pe locul fostei clădiri, este astăzi Trezoreria Negreşti).
  7. Un birou al proprietarului moşiei (N. Stoicescu.), căruia locuitorii târgului îi plăteau un bir, o taxă, pentru că ocupau un loc pe pământul lui. ( Taxa se numea bezmăn sau bezmen. A fost clădirea dintre spital şi restaurantul “Trei brazi”. Înainte de demolare (1978), funcţiona aici o secţie de tapiţerie).
  8. Remizele moşierului.( Casa Stoicescu. În curte se aflau hambare şi dependinţe. În jurul anului 1890, Petru Stoicescu cumpără moşia şi face o curte nouă la Negreşti. Ultimii trei proprietari, începând cu Efrosina Roset, nu au mai locuit la curtea de la Negreşti care s-a degradat vizibil. În această stare o găseşte şi N. Iorga, pe la 1880. Moşia a fost exploatată cu arendaşi. ). După 1950, în acea casă vor funcţiona birourile S.M.A., sediul C.U.A.S.C. Negreşti. Clădirea a fost pe locul actualului depozit de materiale de construcţii „Şorea Construct”).

 

 

  1. Prăvălii (dughene) evreieşti. (Printre comercianţii evrei îi amintesc pe: Herman – cu al său bufet, Wolf – tutungerie, Aron – băcănie, Weinberg – depozit de băuturi, Derbandiker – geamgiu şi alţii. Nu uit drama familiei Braunstein, din 1961. Părinţii şi fiica mai mică, Hariete, mor electrocutaţi. Rămâne doar Lili, colega mea. Astăzi este în Israel).
  2. Şcoala evreiască. Copiii învăţau în cor să citească, să socotească. Auzeam din casa de alături, casa bunicii. Învăţau în idiş, cu gălăgie mare”.

*

Informaţii despre Târgul Negreşti, la cumpăna dintre sec. al XIX-lea şi al XX-lea, avem şi de la istoricul Nicolae Iorga, care l-a vizitat, aici,  pe fratele mamei sale, moş Costache Arghiropol, şi pe cele trei verişoare: Aglaia, Eugenia şi Lucreţia.

În continuare, spicuim câteva rânduri din articolul “Nicolae Iorga la Negreşti”al Prof. univ. Mircea Ciubotaru.

“…La mijloc evreii […], într-un lung şir de căsuţe şi bolte: ce bine-mi  miroseau băcăniile cu multe saltare şi borcane cu migdale, bomboane proaste şi siropuri vechi!” …

“După un sfert de veac de la prima vizită, în mai 1904, Nicolae Iorga, căutătorul fără odihnă de vestigii şi de documente istorice trece prin Negreşti, venind de la gara Buhăieşti”. (M. Ciubotaru)

“Iarăşi Negreştii, dăunăzi. Drumul începe de la o gară elegantă a liniei Iaşi-Bucureşti (gara Buhăieşti). În primele vizite venea cu trenul de la Botoşani la Roman de unde docarul lui moş Costachi îl aducea la Negreşti. “Negreştii sunt însă alţii. Tot evreii pe amândouă laturile stradei de negoţ (str. Unirii ); însă ce ponosite şi întunecate sunt dughenile sărăcăcioase! …Curatele case boiereşti din trecut s-au dus aproape cu totul. Un foc uriaş (1894) a topit partea cea mai bună a târgului: pe locul bucuriilor cântecelor, visurilor copilăriei mele se ridică astăzi clădiri hâde pe care nu le mai cunosc”. ( o parte a acestui  târg am găsit-o şi eu, în 1958, când am venit aici ca elev al gimnaziului  negreştean).

 

În 1958, erau deja realizate trei edificii importante pentru târgul Negreşti – centru de raion: Casa de Cultură, clădirea comitetelor raionale ale PMR(PCR) şi UTM (UTC) – actuala Primărie şi, la mijloc, o clădire care cuprindea, în jumătatea sudică, filiala raională a BNR şi, în jumătatea nordică, CEC-ul, la parter, şi ADAS – Administraţia Asigurărilor de Stat, la etaj.

Aceste construcţii s-au realizat în perioada 1954  – 1956. Cu acest prilej, s-a trasat actuala stradă M. Sadoveanu, care a “muşcat” partea din spate a curţilor locuinţelor de pe str. Unirii.

 

.

 

Bibliografie:

  1. Constantin Macarovici, (1980), Negreştii la început de veac, „Axa” , revistă literară şi ştiinţifică, nr. 1(15), 1980, anul VII, p. 32-35, Liceul industrial Negreşti, prof. coordonator Mircea Ciubotaru.
  2. Mircea Ciubotaru, (1980), Fraţii Macarovici, „Axa”, revistă literară şi ştiinţifică, nr. 1 (15), 1980, anul VII, p. 28 – 31, Liceul industrial Negreşti.
  3. Grupul Şcolar Industrial „Nicolae Iorga” Negreşti – Vaslui, Semicentenar 1958 – 2008, Coordonator: Prof. univ. Mircea Ciubotaru, Ed. Kolos, Iaşi, 2008, “Nicolae Iorga la Negreşti”, 23 – 27.
  4. Iorga, România cum era până la 1918, BPT, 1972, Ed. Minerva, Bucureşti, p. 182 – 186.
  5. 5. Aurel Ghinea, Situaţia Generală a Jud. Vaslui, 1866-1906”,52, Imprimeria Statului, Bucureşti, 1906.

Material întocmit de prof. Constantin Săvuţă

Negreşti, februarie 2024.

 

2 Replies to “Negreştii de altădată”

  1. Apreciez aceasta istorie a Negrestiului atat de bine documentata de către personalități care au trăit în oraș sau care au avut contact cu acesta.Va felicit domnule profesor pentru strădania de a aduna documentele monografice din diverse surse și a le pune la dispoziția cetatenilor negresteni.Detin și eu o lucrare bine documentata care cuprinde istoria orașului,populatie,activități economice,marturii din surse orale și hărți ale moșiei Negresti intitulata ,,Monografia orașului Negresti.”Lucrarea a fost întocmită de Prof.Aglaia Radu pentru doctorat ( avea toate gradele didactice).Din păcate în luna mai 1985 aceasta s-a stins și nu a mai apucat sa o depună.Cred ca e un document științific care ar fi util orașului,facultății de geografie sau Academiei Romane,cel puțin asa am fost informat.Va doresc multa sănătate și succes în tot ceea ce întreprindeți.Mihai Craciunescu

  2. Am mai scris un comentariu, imediat după publicarea articolului „Negreștii de altădată”. Oare nu a ajuns la dumneavoastră?
    Este lăudabilă această inițiativă de a face cunoscută negreștenilor istoria orașului și viața oamenilor care au trăit aici. Iată că valorile negreștene ies la iveală în continuare și vin să completeze ceea ce ați început. Sunt convinsă că lucrarea doamnei profesor Aglăița Radu este demnă de luat în seamă, știu despre de ea încă de când era în faza de documentare. Eu i-am avut profesori pe ambii soți Radu, oameni deosebiți!
    Mi-ar face mare plăcere să pot răsfoi monografia!
    Succes în continuare!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*